Cetatea Bănița face parte din sistemul defensiv al dacilor, care a fost ridicat împotriva pericolului roman. Ca și celelalte cetăți, Bănița a fost întârită cu ziduri groase de piatră, care împrejmuiau vârful stâncos numit Dealul Bolii.
Cel mai înalt punct al cetății, unde se afla cea de-a treia terasă, are o înălțime de cca 904 m. În unele locuri, zidurile cetății ajungeau până la 3 m lățime, dar, din păcate, o mare parte din ele au fost afectate de construirea căii ferate dintre Simeria şi Petroşani, în perioada 1868 -1869.
În incinta cetății au fost descoperite fundațiile mai multor construcții militare și civile, complexe de locuit și ateliere meșteșugărești. Printre obiectele desoperite amintim tipare din lut și gresie, folosite la turnarea unor piese din bronz, piese de armament. monede etc.
Cetatea Bănița a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO (1999), împreună cu cetățile dacice de la Sarmizegetusa-Grădiștea de Munte, Costești-Blidaru, Costești-Cetățuie, Căpâlna și Piatra Roșie.