Mănăstirea Putna este cea mai importantă ctitorie religioasă a lui Ștefan cel Mare, edificarea acesteia fiind pusă în legătură cu victoria marelului Voievod asupra Cetății Chiliei, pe care a cucerit-o în 1465. Documentele vremii menționeză faptul că la întoarcere, Ștefan cel Mare a poruncit mitropolitului, episcopilor și tuturor preoților „să mulțumească lui Dumnezeu pentru ce i-a fost dăruit lui…”. Astfel, la 10 iulie 1466 a început zidirea Mănăstirii Putna, cu hramul „Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Sfințirea bisericii are loc 3 septembrie 1470.
De la bun început, mănăstriea Putna a fost concepută ca necropolă domnească, voievodul aducându-i multe danii de moșii și privilegii. Totodată, Ștefan ce Mare a înzestrat-o cu manuscrise prețioase, cu odăjdii și odoare de o valoare artistică inestimabilă.
Putna a fost cel mai mare centru cultural din epoca lui Ștefan cel Mare, asemenea unei academii de arte frumoase. În incinta mănăstirii funcționau mai multe ateliere de broderie, de icoane și de orfevrărie, aici se copiau manuscrise.
Pe lângă școala de grămătici, în care se învățau scrisul și cititul, în limbile greacă și slavonă, a fost deschisă și o scoală de nivel mai înalt, unde se învăță retorică, adica arta discursului, muzica, astronomia.
Arhitecută
Intrarea în incinta mănăstirii se facea pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, Pe fațada estică se afla stema Moldovei datată de la 1471. Pe aceeași latură era situat și „Turnul clopotniței”, construit în anul 1882.
În partea vestică a incintei se afl Paraclisul mănăstirii, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care a fost construit de mitropolitul Iacov Putneanul, în anul 1759.
Pe latura sudică se află Casa Domnească, construită între anii 1982-1988, pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod este Turnul Tezaurului, a cărui construcție a fost terminată în anul 1481.
Necropola domnească
În biserica Mănăstirii Putna și-au găsit locul de veci membrii familiei Marelui Domnitor (doamna Maria de Mangop, cea de-a doua soție a voievodului, Bogdan (1479) și Petru (1480), fiii minori ai lui Ștefan ce Mare, doamna Maria, soția lui Radu cel Frumos și soacra lui Ștefan, însuși Ștefan cel Mare, Bogdan al III, Maria Cneajna, fiica lui Ștefan cel Mare, Stefăniță-vodă, fiul lui Bogdan al III-lea), precum și multe fețe bisericești de rang înalt (mitropolitul Teoclist I).
Știați că..
-Despre întemeierea Mănăstirii Putna există mai multe legende. Una dintre acestea povestește cum într-o noapte întunecoasă, cu vânt aspru și urlete de lupi, la chilia lui Daniil Sihastru a bătut Ștefan-Vodă, care s-ar fi rătăcit, întorcându-se de la vânătoare. Voievodul a stat la ceas de taină cu bătrânul sihastru, care l-ar fi înduplecat să ridice în apropiere, pe frumoasa vale a Putnei, o mănăstire, „pentru ca Dumnezeu sa-i ajute la toate treburile lui”. Așa a ajuns să ridice Ștefan cea mai mândră ctitorie a sa.
-În 1871 a avut loc o Mare serbare dedicata celor 400 de ani de la întemeierea mănăstirii Putna, la care a participat și Mihai Eminescu, alături de alte sute de participanți. Se pare că poetul a înnoptat în sala de la etaj a turnului de la intrare, motiv pentru care această construcție este cunoscută și cu numele de „Turnul Eminescu”.
-Mihai Eminescu a numit Putna „Ierusalimul neamului românesc”, iar mormântul lui Ștefan cel Mare – „altarul conștiinței naționale”.