Cetatea Albă este situată la gura de vărsare a Nistrului în Marea Neagră.
Prima așezare în acest loc a fost atestată încă din secolul al VI-lea î. Chr, când coloniștii greci din Milet au întemeiat o colonie cu numele de Tyras, după numele antic al râului Nistru. În timpul regelui get Burebista, cetatea se afla sub stăpânirea acestuia, iar ulterior a trecut sub stăpânire romană.
În perioada medievală, așezarea era cunoscută cu denumiri diferite: Belgorod, Citta Alba, Akkerman etc.
În secolul al XIV-lea, Cetatea Albă intră sub stăpânirea moldovenilor, jucând un important rol strategic, alături de cetatea Chilia (situată la gurile Dunării). Astfel, cine deținea cele două cetăți, deținea cheia întregii Țări a Moldovei. Cetatea a fost pierdută pe timpul lui Ștefan cel Mare, în 1484, în favorea turcilor, care au deținut-o până în 1806. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Cetatea Albă revine rușilor. În perioada 1918-1940, Cetatea Albă a făcut parte din teritoriul României, timp în care s-au făcut mai multe lucrări de restaurare la poarta mare, la zidul celei de-a doua incintă și la turnul de pază.