Cetatea Sucevei a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani. Prima construcție datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391). Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția de lemn, ridicând un zid de incintă și alte construcții din piatră. Dar, 50 de ani mai târziu, un incendiu devastator mistuie curtea domnească.
Sarcina reconstruirii întregului complex îi revine voievodului Ștefan cel Mare (1457-1504), care ridică un castel de piatră, cu parter și extinde clădirea din zid, cu beciuri. La 4 m distanţă de cetate a fost săpat un şant adânc de 10 m şi lat de 30 m, care oferea un spor de protecție, dublând funcția zidurilor de apărare.
În noua sa configurație, Curtea domnească avea forma unui patrulater de 67×40 m. În incintă se afla castelul, cu sala Sfatului domnesc, un turn-locuință și un alt turn, la poartă. Pe latura de este se afla o pivniță cu lungimea de 24 de m și lățimea de 12 m, peste care era ridicată o construcție masivă. Întreg complexul avea rol nu doar locativ, adăpostind familia domnitorului, dar și unul politico-administrativ: aici convoca domnul Sfatul domnesc, aici erau primiți ambasadorii și trimișii regali.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, curtea domnească a fost abandonată, în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino (1684-1685), care ar fi dispus distrugerea cetăților Suceava, Neamț și Hotin.
În perioada 2011-2015, Cetatea de Scaun a Sucevei fost resturată în cadrul unui vast proiect cu finanțare europeană, fiindu-i, astfel, redat aspectul princiar medieval.