Conacul a fost ridicat în stilul clasicismului francez, la o margine a Hâncești-ului, unde negustorul și diplomatul Manuc-Bei își cumpărase o moșie, cu 300.000 galbeni. Se pare, însă, că acesta moare subit, iar construcția este realizată de către urmașii săi, fiul Murad și nepotul Grigore. Pe lângă conac, a fost ridicată casa vechilului, clădirea contesei, castelul de vânătoare (architect Al.Bernardazzi), turnul de veghe. Din complexul architectural mai făceau parte grădinile de vară și de iarnă, iazul și 2 havuzuri. Conacul a fost decorat cu fresce frumoase, care, însă, nu s-au păstrat.
Cine a fost Manuc-Bei? Negustor și diplomat de origine armeană, cu afaceri profitabile în Țara Românească, care ajunge să ridice la București un han, ce poate fi vizitat și azi. De numele lui Manuc-bei se leagă tratativele dintre Imperiul Rus și cel Otoman, la sfârșitul războiului ruso-turc din 1806-1812. Fiind cooptat de spionajul rus, Manuc-bei are un rol nefast în timpul tratativelor, care au dus la pierderea unei părți din Moldova istorică (spațiul dintre Prut și Nistru), numită ulterior Basarabia. Astfel din 1812-1918 Basarabia este alipită Imperiul Rus și transformată în provincie rusească.
În 1918, după proclamarea independentei Republicii
Autonome Democratice Moldovenești (Basarabia), Sfatul Țării
(organul legislativ) votează, la 27 martie 1918, revenirea Basarabiei la Țara-Mamă România. Dar revenirea nu este
decât pentru scurt timp, deoarece în 1940 Basarabia este ocupată din nou de
trupele rusești. Abia în 1991 Republica Moldova își proclamă independența, constituindu-se într-un stat suveran.