Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este prevăzut cu turnuri (Turnul Capistrano, Turnul Ne boisa (Nu te teme), Turnul buzduganelor, bastioane (Bastionul alb, unde se depozitau bucatele) și un donjon.
În interior a fost amenajată o Sală a Cavalerilor, o Sală a Dietei (cu medalioane pictate pe pereți, printre care se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova).
În curtea castelului se află o fântână adâncă de 30 m. Legenda zice că aceasta ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea, dacă vor ajunge la stratul de apă. Lucrarea a durat 15 ani de muncă intensă, dar atunci când prizonierii au ajuns la apă, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spune că inscripția de pe zidul fântânii înseamnă „Apă ai, inima n-ai”.
În realitate, descifrarea inscripției a scos la lumină următorul text: „Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăieste ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”.
Știați că…
-Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care ține în cioc un inel de aur. Legenda spune că Ioan de Hunedoara era fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei și al Elisabetei, o frumoasă femeie din Tara Hațegului. Pentru a o feri de necinste, regele i-l dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu. Totodată, oferă un inel în dar pentru copilul nenăscut, pentru a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. Dar, peste ani, inelul este furat de un corb, pe care Ioan de Hunedoara, încă copil, îl săgetează și recuperează inelul. De aici vine simbolul familiei hunedorenilor: corbul cu inel de aur în cioc.
-Numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care înseamnă „Corb”, o pasare care simboliza în evul mediu înțelepciunea și longevitatea.